Scriitorul britanic Mike Phillips vorbește despre locul pe care îl ocupă creativitatea românească în imaginația lumii artistice.

Ramona Mitrică: Vreau ca acest interviu să spună o poveste – o poveste despre tine, Mike Phillips – și povestea începe cu cine ești tu și cum s-a născut interesul tău pentru România. Apoi ar trebui să știm cum se leagă aceste două lucruri – unde este conexiunea? În final, despre experiența ta cu România și arta românească – în special cu opera unui scriitor ca Augustin Buzura – și felul în care te-a afectat și ți-a influențat perspectiva de critic și de autor. Așadar, să purcedem.

—
Partea 1 – CULTURA / nr. 613 / iulie 2020

“Mike Phillips: Îmi aduc aminte că prezentam o conferință în Londra, la scurt timp după întoarcerea de la Festivalul de Teatru de la Sibiu. Povesteam despre experiența acelei călătorii și, după prezentare, una dintre participante m-a abordat și, după o scurtă conversație, mi-a zis: „N-aveam nici o idee că Transilvania este un loc real. Am crezut că este o locație inventată pentru filmele cu Dracula.”

Abia întors din Transilvania, am rămas fără cuvinte. Pe de altă parte, am devenit conștient că acordasem prea puțină atenție istoriei și semnificației numelor pe care le auzisem numai pe jumătate atent, precum Brâncuși, Eminescu, Buzura. Și totodată mi-a venit în minte o amintire sâcâitoare din primii mei ani în Anglia când obosisem explicând, iar și iar, că Guyana este o țară din America de Sud și nu din Africa, că nu trebuie confundată cu Ghana, etc, etc.”

Puteți citi interviul integral aici:
https://revistacultura.ro/2020/despre-locul-pe-care-il-ocupa-creativitatea-romaneasca-in-imaginatia-lumii-artistice/

Varianta în limba engleză este disponibilă aici:
http://www.profusion.org.uk/blog/4153-ramona-interview-with-a-foreign-friend-about-the-place-romanian-creativity-occupies-in-the-imagination-of-the-artistic-world.aspx

—
Partea a 2-a – CULTURA / nr. 614 / august 2020

“Ceea ce-mi rămâne este un caleidoscop de imagini, dominat de giganticul monument al aviatorilor care tronează în centrul Bucureștiului. Cineva m-a întâmpinat la aeroport și m-a condus la o clădire, despre care am aflat mai târziu, că fusese unul din locurile preferate ale fiului fostului dictator. Acum era Uniter – Uniunea oamenilor de teatru din România. În interior, locul era sumbru iluminat, scoțând la iveală o opulență decrepită, strălucind cu patina suprafețelor învechite.” – Mike Phillips despre prima vizită în România.

Puteți citi interviul integral aici:
https://revistacultura.ro/2020/despre-locul-pe-care-il-ocupa-creativitatea-romaneasca-in-imaginatia-lumii-artistice-ii/

Varianta în limba engleză este disponibilă aici:
http://profusion.org.uk/blog/4155-ramona-mitrica-interview-with-a-foreign-friend-about-the-place-romanian-creativity-occupies-in-the-imagination-of-the-artistic-world-part-2.aspx

—
Partea a 3-a – CULTURA / nr. 615 / septembrie 2020

“Mike Phillips: ‘Suntem o insulă a latinității într-o mare slavă’. Prima dată când am auzit această expresie mă plimbam prin Muzeul Militar din București, îndrumat de un oficial guvernamental. Păream a fi singurii vizitatori…”

Puteți citi interviul integral aici:
https://revistacultura.ro/2020/despre-locul-pe-care-il-ocupa-creativitatea-romaneasca-in-imaginatia-lumii-artistice-iii/

Varianta în limba engleză este disponibilă aici:
http://www.profusion.org.uk/blog/4156-ramona-mitrica-interview-with-a-foreign-friend-about-the-place-romanian-creativity-occupies-in-the-imagination-of-the-artistic-world-part-3.aspx

—
Partea a 4-a – CULTURA / nr. 616 / octombrie 2020

“Mike Phillips: Tu, Ramona, m-ai prezentat lui Cristian Mungiu într-un moment care trebuie să fi fost debutul carierei sale în film. Ne-am întâlnit la o cafenea în Soho…

Unele dintre schimbările culturale promovate de noul cinema românesc aveau de-a face cu schimbarea stilului și cu preocupările unei noi generații. Acesta era un grup care începuse să respingă limitările vechilor certitudini, într-un stil asemănător colegilor lor din din restul Europei. Priveau trecutul cu alți ochi, examinând istoria proprie dintr-un unghi de vedere proaspăt și nuanțat.

Nu era vorba pur și simplu de sprijinirea uneia sau alteia dintre pozițiile politice, sau de livrarea unor comentarii despre regimurile din trecut.

Diferit de sătenii lui Preda, ale căror îngrijorări erau cu privire la viitorul unei identități comune, eroinele lui Mungiu, împreună cu Domnul Lăzărescu și cu eroina din „Sunt o babă comunistă”, mi se părea că au aceeași anxietate nouă, individualizantă cu privire la viitor.

Gluma despre personajele care conversau în mașină, izolate de tot ce era în jurul lor, nu era numai despre costurile de producție. Era, de fapt, un punct comun care punea accentul pe singurătate și pe alienarea psihologică a vieților noastre contemporane.”

Puteți citi interviul integral aici:
https://revistacultura.ro/2020/despre-locul-pe-care-il-ocupa-creativitatea-romaneasca-in-imaginatia-lumii-artistice-iv/

Varianta în limba engleză este disponibilă aici:
http://www.profusion.org.uk/blog/4158-ramona-mitrica-interview-with-a-foreign-friend-about-the-place-romanian-creativity-occupies-in-the-imagination-of-the-artistic-world-part-4.aspx

—
Partea a 5-a – CULTURA / nr. 617 / noiembrie 2020

Ramona Mitrică: Am început prin a discuta despre cum putem distinge diferitele tipuri de cultură și tu mi-ai spus multe lucruri despre cum se dezvoltă și cum se adună laolaltă culturile. Dar tot nu mi-ai răspuns la întrebarea despre background-ul tău cultural și despre cum anume se leagă de culturile despre care vorbeam – și de ce.

Mike Phillips: Bun – interviul devine din ce în ce mai dificil. (…) Imaginează-ți: începi cu spiritele animiste de la țară – o Babă Cloanță care își dă jos pielea de pe ea pentru a se rostogoli apoi ca o minge de foc până-n zori de zi, o frumoasă femeie care are copite în loc de picioare, sau personajul numit „Moongazer” (să-i zicem Privește-n-Lună), cu fața strălucind în lumina lunii și sub ale cărui picioare poate trece o șosea. Toate aceste personaje ale imaginației copilăriei mele au coexistat și s-au confruntat cu Iisus și cu Moș Crăciun. Acum că am spus lucrurile acestea, îmi pot imagina că imediat va apărea și un idiot care să declare că „tipul ăsta e un scriitor ieșit dintr-o cultură cvasi-africană dominată de fantezii animiste și vise spiritualiste”. Probabil va construi din povestea asta un argument central pentru o teză de doctorat. Aș putea chiar să mă conving pe mine însumi că lucrurile respective sunt mai mult sau mai puțin adevărate, atunci când îmi aduc aminte de casa copilăriei mele: după-amieze lungi cu soare și copaci, sau ritmul de metronom al valurilor care se retrăgeau peste plajele nămoloase, de lângă mare, sau stolurile de papagali care întunecau cerul zorilor.

Citește interviul integral în Revista Cultura: https://revistacultura.ro/2020/despre-locul-pe-care-il-ocupa-creativitatea-romaneasca-in-imaginatia-lumii-artistice-2/

Varianta în limba engleză este disponibilă aici:
http://www.profusion.org.uk/blog/4158-ramona-mitrica-interview-with-a-foreign-friend-about-the-place-romanian-creativity-occupies-in-the-imagination-of-the-artistic-world-part-5.aspx